La capăt de drum
cu vise apuse,
Atâtea
cântece rămân nespuse.
Undeva adastă un
dor nepătruns,
Un vis de
iubire-n frunze ascuns.
În amintiri
născute din visare,
Însingurarea-şi
află alinare.
Iluzii aromate
de vechi vibrări
Ascund nostalgic
tăcute chemări.
Când soarele
curge-n seară arămiu,
S-adoarmă la sân
de lună argintiu,
La început de
drum la capăt de cărare,
Unduie tăcut un
gând de împăcare.
Nimic nu e
iubite, întâmplare,
Nici ziua de azi
cu clipe amare.
Încearcă
tristeţea să-şi facă popas
Dum spiro spero atât
ne-a mai rămas.
