Îndoieli

Cât timp a trecut de când

numărăm tăcerile?

Tu liniștit pretinzi

că nu vezi

drumurile noastre

cum se desfac în unghi,

n-ai  putea

să-i dai iubirii

o altă identitate...

și totuși lași atâta încleștare.

Mă prefac că sunt mulțumită,

sedusă de confortul

stabilit tacit între noi.

Cât timp a trecut între așteptări

și ce a rămas din dragostea noastră?

Să îmblânzesc suferințele

și învierile mele

privesc chipul, trupul

pe care este întipărită

întreaga istorie

a nopților noastre

de iubire.

Nimic nu dezvăluie contrafacerea.

Tu ești sentimentul echilibrului,

cel care construiește temeliile prezentului

ziua care vine.

/Spre a mă convinge/

încerc să  răzbat

în tot ceea ce trăiești fără mine

devin tristă, neputincioasă, absurdă

urăsc calmul și siguranța ta

Îmi spun

Poate știința va cristaliza într-o zi

o anume imagine a singurătății

în doi,

pentru a fabrica o oglindă

să dezvăluie

tot ce este ascuns

în spatele scenei.

Și într-o desăvârșită rotire

vom vedea  și noroiul.